- cianogen
- ci|a|no|gen Mot Pla Nom masculí
Diccionari Català-Català . 2013.
Diccionari Català-Català . 2013.
cianogen — CIANOGÉN s.n. (chim.) Cian. [pr.: ci a ] – Din fr. cyanogène. Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CIANOGÉN s. v. cian. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cianogén s. n. (sil … Dicționar Român
cianogén — s. n. (sil. ci a ) … Romanian orthography
cian — CIÁN s.n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [pr.: ci an.] – Din fr. cyan. cf. germ. Z y a n. Trimis de viorelgrosu, 23.02.2003. Sursa: DEX 98 CIÁN s. (chim.) cianogen, dician. (cianul este un gaz incolor şi toxic.) … Dicționar Român
fericianură — FERICIANÚRĂ, fericianuri, s.f. Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului şi a unui metal. [pr.: ci a ] – Din fr. ferricyanure. Trimis de LauraGellner, 09.05.2004. Sursa: DEX 98 FERICIANÚRĂ s. (chim.) hexacianoferat. Trimis… … Dicționar Român
ferocianură — FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s.f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporţii decât la fericianură) a fierului, a cianogenului şi a unui metal. – Din fr. ferrocyanure. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ferocianúră s.… … Dicționar Român